ciordit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a şterpeli. – Din ţig. cior (part. ciordiom).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIORDÍT s.n. (Fam.) Faptul de a ciordi; ciordeală, şterpeleală. – V. ciordi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIORD//Í ~ésc tranz. fam. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a şterpeli; a şterge. /<ţig. cior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciordit, -ă, ciordiţi, -te adj. furat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciordí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciordeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciordít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIORDÍ vb. v. fura, lua, sustrage.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio cior ciord ciordi

Cuvinte se termină cu literele: it dit rdit ordit iordit