ciornei

CIÓRNĂ, ciorne, s.f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi „negru”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIÓRN//Ă ~e f. Variantă iniţială a unei lucrări; lucrare în primă redacţie; schiţă; concept. [G.-D. ciornei; Sil. cior-nă] /<rus. ciornyj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciórnă (ciórne), s.f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s.f. (vită slabă şi costelivă); ciornei, s.m. (om negricios, ars de soare). Toţi aceşti der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni.
(Dicţionarul etimologic român)

ciórnă s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciórnă adj. f. (reg., înv.) neagră.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ciornéi, ciornéi, s.m. (reg.) om negru, om tuciuriu, om arămiu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
CIÓRNĂ s. bruion, concept, schiţă. (~ a unei piese de teatru.)
(Dicţionar de sinonime)