ciornă

CIÓRNĂ, ciorne, s.f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi „negru”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIÓRN//Ă ~e f. Variantă iniţială a unei lucrări; lucrare în primă redacţie; schiţă; concept. [G.-D. ciornei; Sil. cior-nă] /<rus. ciornyj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciórnă (ciórne), s.f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s.f. (vită slabă şi costelivă); ciornei, s.m. (om negricios, ars de soare). Toţi aceşti der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni.
(Dicţionarul etimologic român)

ciórnă s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciórnă adj. f. (reg., înv.) neagră.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
CIÓRNĂ s. bruion, concept, schiţă. (~ a unei piese de teatru.)
(Dicţionar de sinonime)