cioroi

CIORÓI, cioroi, s.m. 1. Bărbătuşul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheş; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule şi cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIORÓI ~ m. Bărbătuşul ciorii. /cioară + suf. ~oi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s.m., sf. (peior.) 1. ţigan. 2. negru. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CIORÓI s. (BOT.; Inula germanica şi salicina) (reg.) cioroinic.
(Dicţionar de sinonime)

CIORÓI s. v. corb, rom, ţigan.
(Dicţionar de sinonime)