ciorsăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
A CIORSĂ//Í ~iésc tranz. reg. 1) A tăia greu cu o cioarsă. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ♢ ~ pereţii a umbla de colo până colo fără rost. [Sil. cior-să-i] /Din cioarsă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIORSĂÍT ~uri n. pop. 1) v. A CIORSĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de două corpuri în frecare. /v. a ciorsăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciorsăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A răzui, a curăţa cu raşpelul. – 2. A tăia, a ciopîrţi cu instrumente proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s.f. (instrument tăios uzat şi nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s.n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s.f.; ciort, s.n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăţa de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi şi certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existenţa lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s.m., diavol; ţigan). Ciortan, s.n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” şi hartan. Cf. cirtă.
(Dicţionarul etimologic român)

ciorsăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. ciórsăie; imperf. 3 sg. ciorsăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio cior ciors ciorsa

Cuvinte se termină cu literele: it ait sait rsait orsait