ciovei dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciovei

CIOVÉI, cioveie, s.n. (Reg.) Obiect casnic (vechi şi fără valoare). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOVÉI, cioveie, s.n. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvéi s.n.] – Sas şof (= germ. Schaff) + suf. -ei.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ciovéi (-íe), s.n. – Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi şi fără valoare, şi mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,” de unde şi ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s.n. (albie; găleată) şi ciuvaie, s.f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu şi DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sb. čivija „lemn”. Pentru ciubeică, cf. ciubuc.
(Dicţionarul etimologic român)

ciovéi s. n., pl. ciovéie
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciov ciove

Cuvinte se termină cu literele: ei vei ovei iovei