circulară dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mişcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit şi la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mişcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, ştiri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuinţa în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIRCULÁR, , circulari, -e, adj., s.f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ Ferăstrău circular (şi substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dinţat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s.f. (Dispoziţie, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIRCULÁ círcul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se mişca (continuu) într-un anumit sens; a se deplasa încolo sau încoace (pe căile de comunicaţie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se mişca (continuu) într-un circuit; a se schimba în permanenţă prin mişcare. 3) (despre bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4) (despre zvonuri, vorbe, informaţii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIRCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de cerc sau a unei sfere. Un spaţiu ~. 2) (despre mişcări) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o mişcare ~ă. /<fr. circulaire, lat. circularis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIRCULÁR//Ă ~e f. Dispoziţie scrisă a unui organ superior, multiplicată şi expediată organelor din subordine. /<fr. circulaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIRCULÁ vb. I. intr. 1. A se mişca, a se deplasa; a umbla; a fi în mişcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuinţa, a fi în uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler, lat. circulare].
(Dicţionar de neologisme)

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (şi s.f.) (Ordin, dispoziţie) care se transmite în aceeaşi formă la mai multe instituţii, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].
(Dicţionar de neologisme)

CIRCULÁ vb. intr. 1. a se mişca, a se deplasa; a umbla; a fi în mişcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< fr. circuler, lat. circulari)
(Marele dicţionar de neologisme)

CIRCULÁR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziţie care se transmite în aceeaşi formă la mai multe instituţii, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)
(Marele dicţionar de neologisme)

circulá vb., ind. prez. 1 sg. círcul, 3 sg. şi pl. círculă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

circulár adj. m., pl. circulári; f. sg. circuláră, pl. circuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

circulár s. n., pl. circuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

circuláră s. f., g.-d. art. circulárei; pl. circuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIRCULÁ vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoţit.) 2. (FIZIOL.) a curge. (Sângele ~ prin vene.) 3. v. răspândi. 4. a se folosi, a se întrebuinţa, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.)
(Dicţionar de sinonime)

CIRCULÁR adj., adv. 1. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spaţiu o traiectorie ~.) 3. adj. rotativ. (Mişcare ~ a unui cilindru.) 4. adj. v. giratoriu. 5. adj. v. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. v. roată.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cir circ circu circul

Cuvinte se termină cu literele: ra ara lara ulara culara