circumlocuție dex - definiţie, sinonime, conjugare

circumlocuție

[Sinonime]
CIRCUMLOCÚŢIE, circumlocuţii, s.f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIRCUMLOCÚŢI//E ~i f. lingv. Redare indirectă a unei idei. /<lat. circumlocutio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIRCUMLOCÚŢIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuţiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
(Dicţionar de neologisme)

CIRCUMLOCÚŢIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
(Marele dicţionar de neologisme)

circumlocúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. circumlocúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. circumlocúţiei; pl. circumlocúţii, art. circumlocúţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIRCUMLOCÚŢIE s. v. perifrază.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cir circ circu circum

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie cutie ocutie