ciripie dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciripie

ciripie ciripiu
CIRIPÍE, ciripii, s.f. (Reg.) Sfoară muiată în vopsea (roşie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. ♢ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. – Din tc. çirpi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIRIPÍU, -ÍE, ciripii, adj. (Rar) Ciripitor. – Ciripi + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ciripíe (ciripíi), s.f. – Sfoară de dulgher. – Var. cerepie, Tc. çirp (Şeineanu, II, 134; Meyer 446; Lokotsch 450), cf. alb. tsirip, sb. cirpija.
(Dicţionarul etimologic român)

ciripíe s. f., art. ciripía, g.-d. art. ciripíei; pl. ciripíi, art. ciripíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciripíu adj. m., f. ciripíe; pl. m. şi f. ciripíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciripíe1 s.f. sg. (reg. înv.) nisip (negru sau roşu) care se presăra pe foile scrise cu cerneală; părăzel, porozău.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ci cir ciri cirip ciripi

Cuvinte se termină cu literele: ie pie ipie ripie iripie