ciripit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subţire şi melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIRIPÍT s.n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIRIP//Í ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuţite şi zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subţire şi melodios. /Din cirip
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIRIPÍT ~uri n. 1) v. A CIRIPI. 2) Sunet caracteristic produs de o pasăre care ciripeşte. /v. a ciripi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciripí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciripeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciripít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a ştiorlâcăi. (Pasă-rea ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CIRIPÍT s. glas, piruit, (reg.) piruială, piruitură, (prin Olt.) ştiorlâcăială. (~ de păsărele.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cir ciri cirip ciripi

Cuvinte se termină cu literele: it pit ipit ripit iripit