ciritel
[Sinonime]
CIRITÉL, ciritei, s.m. (Reg.) Tufiş de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiş (în pădure). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CIRITÉ//L ~i m. 1) Desiş de arbuşti sau de copaci. 2) la pl. Arbuşti sau copaci care alcătuiesc un desiş. /ceret + suf. ~el
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ciritél s. m., pl. ciritéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CIRITÉL s. v. cununiţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CIRITÉ//L ~i m. 1) Desiş de arbuşti sau de copaci. 2) la pl. Arbuşti sau copaci care alcătuiesc un desiş. /ceret + suf. ~el
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CIRITÉL s. v. cununiţă.
(Dicţionar de sinonime)