CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăţi. – Cislă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CISLU//Í ~iésc 1. tranz. 1) înv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult şi pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi. /cislă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cisluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cisluiésc, imperf. 3 sg. cisluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cisluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CISLUÍ vb. v. consulta, sfătui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CISLU//Í ~iésc 1. tranz. 1) înv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult şi pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi. /cislă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CISLUÍ vb. v. consulta, sfătui.
(Dicţionar de sinonime)