citadin dex - definiţie, sinonime, conjugare

citadin

[Sinonime]
CITADÍN, , citadini, -e, adj., s.m. şi f. (Livr.) 1. Adj. Orăşenesc. 2. S.m. şi f. Orăşean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. livr. Locuitor al unui oraş; orăşean. /<fr. citadin, it. cittadino
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CITADÍN2 ~ă (~i, ~e) livr. Care ţine de oraş; propriu oraşului; orăşenesc; urban. Construcţii ~e. /<fr. citadin, it. cittadino
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CITADÍN, -Ă adj. De oraş, al oraşului, orăşenesc. // s.m. şi f. Locuitor al unui oraş; orăşean. [< it. cittadino].
(Dicţionar de neologisme)

CITADÍN, -Ă I. adj. de oraş, orăşenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraş; orăşean. (< fr. citadin, it. cittadino)
(Marele dicţionar de neologisme)

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CITADÍN adj. v. orăşenesc, urban.
(Dicţionar de sinonime)

CITADÍN s. v. orăşean, târgoveţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cit cita citad citadi

Cuvinte se termină cu literele: in din adin tadin itadin