CITÁ, citez, vb. I. Tranz. 1. A menţiona, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanţe judecătoreşti în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CITÁT, citate, s.n. Fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai şi de obicei cu indicarea exactă a izvorului, în scopul de a întări şi a ilustra o idee sau o argumentare; citaţie. – Din germ. Zitat (refăcut după cita).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CIT//Á ~éz tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reproduce textual (indicând sursa). 2) jur. (persoane) A chema să se prezinte în faţa unei instanţe judecătoreşti. ~ ca martor. 3) (fapte, întâmplări etc.) A aduce ca dovadă, ca argument. ~ un exemplu. /<fr. citer, lat. citare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CITÁT ~e n. Fragment dintr-o scriere, reprodus exact (cu indicarea sursei), pentru a ilustra sau a confirma o idee. /v. a cita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie. [Cf. lat., it. citare, fr. citer].
(Dicţionar de neologisme)
CITÁT s.n. 1. Pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicaţiile respective. 2. (Muz.) Figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. [< germ. Zitat].
(Dicţionar de neologisme)
CITÁ vb. tr. 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie. (< fr. citer, lat. citare)
(Marele dicţionar de neologisme)
CITÁT s. n. 1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei. 2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. (< germ. Zitat)
(Marele dicţionar de neologisme)
citá vb., ind. prez. 1 sg. citéz, 3 sg. şi pl. citeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
citát s. n., pl. citáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CITÁ vb. 1. v. aminti. 2. v. reproduce. 3. (JUR.) a chema, a invita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ la proces, în faţa instanţei.)
(Dicţionar de sinonime)
CITÁT s. (înv.) citaţie. (Un ~ celebru.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CITÁT, citate, s.n. Fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai şi de obicei cu indicarea exactă a izvorului, în scopul de a întări şi a ilustra o idee sau o argumentare; citaţie. – Din germ. Zitat (refăcut după cita).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CITÁT ~e n. Fragment dintr-o scriere, reprodus exact (cu indicarea sursei), pentru a ilustra sau a confirma o idee. /v. a cita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie. [Cf. lat., it. citare, fr. citer].
(Dicţionar de neologisme)
CITÁT s.n. 1. Pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicaţiile respective. 2. (Muz.) Figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. [< germ. Zitat].
(Dicţionar de neologisme)
CITÁ vb. tr. 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie. (< fr. citer, lat. citare)
(Marele dicţionar de neologisme)
CITÁT s. n. 1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei. 2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. (< germ. Zitat)
(Marele dicţionar de neologisme)
citá vb., ind. prez. 1 sg. citéz, 3 sg. şi pl. citeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
citát s. n., pl. citáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CITÁ vb. 1. v. aminti. 2. v. reproduce. 3. (JUR.) a chema, a invita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ la proces, în faţa instanţei.)
(Dicţionar de sinonime)
CITÁT s. (înv.) citaţie. (Un ~ celebru.)
(Dicţionar de sinonime)