citochimie

CITOCHIMÍE s.f. Studiul constituţiei chimice a celulelor şi al proceselor biochimice din ele. – Din fr. cytochimie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CITOCHIMÍE f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul reacţiilor chimice din interiorul celulei. [Art. citochimia; G.-D. citochimiei; Sil. mi-e] /<fr. cytochimie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CITOCHIMÍE s.f. Studiul constituţiei chimice a celulelor şi al proceselor biochimice care au loc în acestea. [< fr. cytochimie].
(Dicţionar de neologisme)

CITOCHIMÍE s. f. parte a citologiei care studiază constituţia chimică a elementelor celulare. (< fr. cytochimie)
(Marele dicţionar de neologisme)

citochimíe s. f. → chimie
(Dicţionar ortografic al limbii române)