ciuș dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciuș

[Sinonime]
CIUŞ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl opreşte din mers. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUŞ interj. (se foloseşte pentru a îndemna măgarii să meargă sau să se oprească). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciuş interj. – Se foloseşte pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. şi ngr. (DAR). Cf. ciuş, s.n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš. – Der. ciuşti (var. ţuşti), interj. (exprimă o mişcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîşti; ciuşti, vb. (a ţîşni, a sări brusc un iepure); ciuşdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar şi derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”).
(Dicţionarul etimologic român)

ciuş interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciuş, -ă, adj. (reg.) miop, cu vederea slabă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CIUŞ s. v. ciuf.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu

Cuvinte se termină cu literele: us ius