ciubăr dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUBẮR, ciubere, s.n. Vas mare făcut din doage de lemn şi prevăzut cu torţi, având diferite întrebuinţări. [Acc. şi: ciúbăr] – Din bg. čebăr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUB//ẮR ~ére n. Vas din doage cercuite, prevăzut cu torţi şi folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; hârdău. /<bulg. cebăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciubắr (-bére), s.n. – Vas mare de lemn. Sl. čibrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. čabur, sb. čàbar, slov. čeber, mag. csöbör, cseber. – Der. ciubărar, s.m. (fabricant de ciubere).
(Dicţionarul etimologic român)

ciubăr, ciubere s.n. (intl.) închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciubăr s. n., pl. ciubére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUBĂR s. hârdău, (Transilv.) pârlău, (Transilv. şi Ban.) şaf, (prin Transilv.) şiroadă, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei, (Transilv.) şofel. (Un ~ plin cu apă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciub ciuba

Cuvinte se termină cu literele: ar bar ubar iubar