ciubeică
CIUBÉICĂ, ciubeici, s.f. (Reg.) Lulea (de calitate proastă). – Ciub[uc] + suf. -eică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CIUBÉI//CĂ ~ci f. reg. Pipă scurtă (improvizată). /ciub[uc] + suf. ~eică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ciubéică s. f. (sil. -bei-), g.-d. art. ciubéicii; pl. ciubéici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CIUBÉI//CĂ ~ci f. reg. Pipă scurtă (improvizată). /ciub[uc] + suf. ~eică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)