ciubotăresc

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotăreşti, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUBOTĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) pop. 1) Care ţine de ciubotari; propriu ciubotarilor; cizmăresc. Scule ~eşti. 2) Care ţine de ciubotărie; specific ciubotăriei. /ciubotar + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CIUBOTĂR//Í ~ ésc intranz. rar A practica meseria de ciubotar; a fi ciubotar. /Din ciubotar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciubotărésc adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. şi f. ciubotăréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CIUBOTĂRÉSC adj. v. cizmăresc.
(Dicţionar de sinonime)