ciubucar dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciubucar

[Sinonime]
CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s.n., (2) ciubucari, s.m. 1. S.n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S.m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUBUCÁR1 ~e n. 1) Rindea de formă specială folosită pentru confecţionarea ciubucelor. 2) Unealtă de zidărie cu care se trag ciubuce pe pereţi. /cubuc + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIUBUCÁR2 ~i m. pop. Persoană care caută ciubucuri; şperţar. /cubuc + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciubucár (persoană) s. m., pl. ciubucári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciubucár (unealtă) s. n., pl. ciubucáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUBUCÁR s. v. ciubuc.
(Dicţionar de sinonime)

CIUBUCÁR s. v. şperţar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciub ciubu ciubuc

Cuvinte se termină cu literele: ar car ucar bucar ubucar