ciucuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIÚCUR s.m. v. ciucure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIÚCURE, ciucuri, s.m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ♢ Loc. adj. şi adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Ţurţur de gheaţă. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciúcur s.m.] – Cf. lat. c i c c u l u m (= ciccum „ciorchine”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIÚCUR//E ~i m. 1) Ornament constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobeşte marginea unor obiecte; canaf. ♢ Plin ~ încărcat peste măsură. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticlă, care atârnă la o lustră. 3) pop. Ţurţur de gheaţă. /cf. lat. cicculum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciúcure (ciúcuri), s.m. – 1. Moţ, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Ţurţur de gheaţă. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc „smoc,” pe baza unui pl. astăzi puţin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Gáldi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puţin probabilă der. propusă de DAR, din lat. ciccum ‹ gr. ϰίϰϰος „partea cărnoasă a rodiei” (cf. REW), sau de la dim. său *cicculum (Puşcariu, Studii istrorom., II, 226). Der. ciucuri, vb. (a face ciucuri); ciucurar, s.m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adj. (moţat); ciucuros, adj. (cu multe ornamente); înciucura, vb. (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur „nod”.
(Dicţionarul etimologic român)

ciucúri s.m. pl. – Pantaloni de soldat (înv.). Legat de tc. çukur „panglică, bandă” (DAR). Din aceeaşi rădăcină provine ciucurluc, s.n. (panglică, bandă), din tc. çukurluk.
(Dicţionarul etimologic român)

ciúcure s. m., art. ciúcurele; pl. ciúcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciúcuri s.m. pl. (reg.) cioareci, pantaloni, nădragi militari.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CIÚCURE s. canaf, (pop.) motocel, (înv. şi reg.) peleş, (reg.) frânghie, roit, tuftur, ţarţam, ţurţur, (Transilv.) boit, (prin Transilv. şi Maram.) şalang, (Olt.) ţorţoloş, (înv.) piuscul, săgeac. (Căciuliţă cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciuc ciucu ciucur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri curi ucuri iucuri