ciudit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna 3. (Înv.) A se frământa (sufleteşte), a se zbuciuma; a fi neliniştit. – Din sl. çuditi sen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUDÍT, , ciudiţi, -te, adj. (Înv.) Neliniştit, frământat (sufleteşte). – V. ciudi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE CIUD//Í mă ~ésc intranz. 1) pop. A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2) înv. A fi cuprins de nelinişte; a intra în griji; a se îngrijora; a se nelinişti; a se frământa; a se agita. 3) înv. A fi cuprins de mirare (sau de admiraţie); a rămâne mirat; a se mira; a se minuna; a se uimi. /<sl. ţiuditien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciudí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciudésc, imperf. 3 sg. ciudeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciudeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUDÍ vb. v. agasa, cruci, enerva, indispune, irita, înciuda, minuna, mira, necăji, nedumeri, plictisi, sâcâi, supăra, uimi, ului.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciud ciudi

Cuvinte se termină cu literele: it dit udit iudit