ciufulire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr.). – Din ciuf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUFULÍRE, ciufuliri, s.f. Acţiunea de a ciufuli. – V. ciufuli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIUFUL//Í ~ésc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a flocăi. /Din ciuf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a ciufului veveriţa expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliţia. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciufulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciufuleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciufulíre s. f., g.-d. art. ciufulírii; pl. ciufulíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. şi fam.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (Ban., prin Transilv. şi Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)
(Dicţionar de sinonime)

CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zefle-misi.
(Dicţionar de sinonime)

CIUFULÍRE s. zbârlire. (~ părului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciuf ciufu ciuful

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire ulire fulire