ciufulit

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr.). – Din ciuf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUFULÍT, -Ă, ciufuliţi, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Care este în dezordine, zbârlit. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni sau animale) Care are părul în dezordine, zbârlit. – V. ciufuli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIUFUL//Í ~ésc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a flocăi. /Din ciuf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a ciufului veveriţa expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliţia. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciufulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciufuleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. şi fam.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (Ban., prin Transilv. şi Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)
(Dicţionar de sinonime)

CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zefle-misi.
(Dicţionar de sinonime)

CIUFULÍT adj. deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit, (livr.) hirsut, (pop. şi fam.) burzuluit, (înv. şi reg.) străflocat, (reg.) borz, borzos, buhos, buhuiat, vâlvoiat, zbârlog, zborşit, (Mold. şi Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. şi sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. şi depr.) neţesălat. (Cu părul ~.)
(Dicţionar de sinonime)