ciumărî dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUMÁRE s.f. (Bot.; reg.) Ciumărea.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puţin probabilă explicaţia lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s.f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeaşi rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
(Dicţionarul etimologic român)

ciumărî, ciumărăsc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre vin şi poame) a se face astringent, a se acri. 2. a se mânia, a se supăra, a se necăji; a se văita.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu cium ciuma ciumar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari mari umari iumari