ciumărea dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUMĂREÁ, ciumărele, s.f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne şi cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. c i u m ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUMĂR//EÁ ~éle f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne şi cu flori violete, grupate în racem, şi cu fructe păstăi. /cf. ciumă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIUMÁRE s.f. (Bot.; reg.) Ciumărea.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puţin probabilă explicaţia lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s.f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeaşi rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
(Dicţionarul etimologic român)

ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUMĂREÁ s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu cium ciuma ciumar

Cuvinte se termină cu literele: ea rea area marea umarea