ciumăfaie

CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s.f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe şi cu seminţe negre închise într-o capsulă cu ţepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfái s.n.] – Cf. magh. c s u d a f a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUMĂF//ÁIE ~ăi f. Plantă erbacee medicinală, foarte toxică, cu tulpina înaltă şi ramificată, cu flori albe şi frunze ovale, cu fructul capsulă, care se termină la vârf cu un ghimpe; laur. [Sil. -fa-ie] /cf. ung. csudafa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciumăfáie s. f., art. ciumăfáia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CIUMĂFÁIE s. (BOT.; Datura stramonium) laur, (înv. şi reg.) măslag, (reg.) bolândariţă, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului.
(Dicţionar de sinonime)