ciunti dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUNT, , ciunţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot şi ciung.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînţeles). 2. A rupe părţi, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I., ciontí vb. IV.] – Din ciunt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre părţi ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) şi substantival (despre fiinţe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părţi rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CIUNT//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciunt adj. m., pl. ciunţi; f. sg. ciúntă, pl. ciúnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciunteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUNT adj., s. ciung, (Munt. şi Ban.) ciolac, (Mold.) câş. (Om ~; mână ~; un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CIUNTÍ vb. v. reteza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciun ciunt

Cuvinte se termină cu literele: ti nti unti iunti