ciupeli

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s.f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însuşire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtişag. – Ciupi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ciupeală, ciupeli s.f. 1. profit mărunt. 2. beţie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puţin, a şterpeli.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPEÁLĂ s. v. pişcătură.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPELÍ vb. v. jumuli, pârli.
(Dicţionar de sinonime)