ciupercă dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUPÉRCĂ, ciuperci, s.f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. ♢ Expr. Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puţin îmi pasă! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpeşte. ♦ (Ir.) Pălărie veche, adesea mototolită şi turtită. 3. (În sintagma) Ciuperca şinei = partea superioară şi îngroşată a unei şine de cale ferată, pe care se sprijină roţile vehiculelor, când rulează. – Din bg. čepurka, scr. pečurka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUPÉR//CĂ ~ci f. 1) la pl. Încrengătură de plante inferioare, fără clorofilă, care se înmulţesc prin spori. 2) Plantă din această încrengătură, cu corpul cărnos, în formă de pălărie şi cu picior. ~ci otrăvitoare. ~ci comestibile.~ de fermentare microorganism în formă de ciupercă folosit ca ferment. Doar n-am mâncat ~ci doar nu mi-am ieşit din minţi. A răsări ca ~cile (după ploaie) a apărea în număr mare şi în timp scurt. 3) Obiect din lemn de formă specială pe care se îmbracă ciorapul când se ţese sau se cârpeşte. 4) fig. iron. Pălărie sau căciulă veche şi mototolită. 5): ~ca şinei partea de sus mai largă a unei şine de cale ferată, pe care rulează roţile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. ţepurca, sb. peţurka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciupércă (ciupérci), s.f. – 1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. – 2. (Arg.) Pălărie. – Mr. peciurcă, megl. cinciupercă. Bg., sb. pečurka, cu aceeaşi metateză ca în bg. čepurka, mag. csepérke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95).
(Dicţionarul etimologic român)

ciupercă, ciuperci s.f. (glum.) pălărie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciuperca, ciuperchez v.r. (tox.) a consuma substanţe interzise (narcotice, stupefiante); a se droga. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciupércă s. f., g.-d. art. ciupércii; pl. ciupérci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUPERCĂ DE BRÁD s. v. pita-vacii.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPÉRCĂ s. (BOT.) 1. fungi (pl.), (pop.) burete. 2. ciupercă de pivniţă (Merulius lacrymans) = burete-de-casă.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPERCĂ DE PE COÁSTĂ s. v. pitarcă.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPERCĂ PUTUROÁSĂ s. v. băloşel.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciup ciupe ciuper

Cuvinte se termină cu literele: ca rca erca perca uperca