ciupire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. Tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o şi provocând durere; a pişca. ♢ Refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ Fig. A face aluzii înţepătoare; a necăji, a tachina. 2. Tranz. A apuca câte puţin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca; a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mâna bucăţică cu bucăţică din ceva (şi a mânca). 3. Tranz. A rupe vârful lăstarilor viţei de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A-şi însuşi (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc. ♦ A smulge, a afla de la cineva mici informaţii, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta puţin; a se chercheli. – Cf. bg. č u p j a, scr. č u p a t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIUP//Í ~ésc tranz. 1) (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantităţi mici; a ciuguli. 2) (fiinţe) A apuca de piele cu vârful degetelor strângând (şi provocând durere); a pişca. 3) (despre păsări) A muşca cu ciocul. 4) fig. A înţepa cu vorba; a critica uşor; a pişca. 5) fam. A fura în cantităţi neînsemnate şi pe nesimţite; a pişca. 6) (bucăţi mici, vârfuri, margini etc.) A înlătura câte puţin prin rupere sau prin tăiere; a pişca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu vârful degetelor, făcând să vibreze; a pişca. /cf. bulg. ţupja, sb. ţupati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a ciupi la nota de plată expr. (d. ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a ciupi la cântar expr. (d. comercianţi) a înşela clienţii (la cântar) cântărind incorect. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciupi, ciupesc I. v.t. 1. a-şi însuşi în mod repetat mici sume de bani. 2. a afla (de la cineva) informaţii. II v.r. a fi puţin ameţit / beat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciupí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciupésc, imperf. 3 sg. ciupeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciupeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIUPÍ vb. 1. a pişca, (pop.) a ţicura, (reg.) a picura, a pişcura, (Transilv.) a piţiga. (Cine te-a ~ aşa de piele?) 2. a ciuguli, (pop.) a piguli. (Pasărea ~ un fir de iarbă.) 3. v. înţepa. 4. (fam. fig.) a scărpina. (~ un instrument muzical cu coarde.) 5. v. pişca. 6. a se pişca. (Pantalonii s-au cam ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CIUPÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPÍRE s. ciupit, pişcare, pişcat. (~ cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciup ciupi ciupir

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire upire iupire