ciupitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciupitor

CIUPITÓR, ciupitoare, s.n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereţii unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIUPIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care ciupeşte. /a ciupi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciupitor, ciupitori s.m. hoţ mărunt. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciup ciupi ciupit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor pitor upitor