ciurec dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciurec

CIURÉC, ciurecuri, s.n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s.m.]. – Din tc. cörek.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIURÉC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. şi ciurechi] /<turc. çörek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciuréc (-chi), s.m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Şeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s.m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciur ciure

Cuvinte se termină cu literele: ec rec urec iurec