ciuruc dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciuruc

CIURÚC, ciurucuri, s.n. Lucru fără valoare, rămăşiţă bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreţ. – Din tc. čürük.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIURÚC ~uri n. 1) Obiect fără valoare; rămăşiţă bună de aruncat. 2) depr. Om de nimic, demn de dispreţ. /<turc. çurük
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciurúc (ciurúcuri), s.n. – Deşeu, zdreanţă, lucru sau om de nimic. Tc. çürük „putred, stricat” (Şeineanu, II, 139; Lokotsch 446), cf. bg., sb. čuruk.
(Dicţionarul etimologic român)

ciurúc s. n., pl. ciurúcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ci ciu ciur ciuru

Cuvinte se termină cu literele: uc ruc uruc iuruc