civil dex - definiţie, sinonime, conjugare

civil

[Sinonime]
CIVÍL, -Ă, civili, -e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii), precum şi la raporturile economice ale acestora cu organele şi organizaţiile statului. ♢ Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază şi reglementează relaţiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie, deces. Ofiţer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofiţerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenţii de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârşirea infracţiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeaşi ţară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obişnuite (şi nu în haine militare sau preoţeşti); cetăţean al unui stat, cu excepţia militarilor şi a preoţilor. [Var.: (înv. şi pop.) ţivíl, -ă adj.] – Din fr. civil, lat. civilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIVÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de cetăţenii unui stat şi raporturile juridice dintre ei. Drept ~. Acţiune ~ă.Stare ~ă situaţie a unui cetăţean în raport cu familia. Război ~ luptă armată pentru putere dintre diferite grupuri sociale în cadrul aceleiaşi ţări. Căsătorie ~ă căsătorie oficiată de organele puterii de stat (fără participarea bisericii). 3) şi substantival Care nu este militar sau preot; care este în afara vieţii militare sau bisericeşti. Parte ~ă. Haine ~e. /<fr. civil, lat. civilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIVÍL, -Ă adj. 1. Privitor la cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni. ♢ Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condiţiile persoanelor, raporturile lor de familie şi diferite legături juridice care dau naştere la drepturi, obligaţii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; ofiţer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. ♢ Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din acelaşi stat. // s.m. şi f. Persoană care nu face parte din armată. [Var. ţivil, -ă adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].
(Dicţionar de neologisme)

CIVÍL, -Ă I. adj. 1. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni. o drepturi ĕ = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare ~ă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. o război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat. II. s. m. f. persoană care nu face parte din armată. (< fr. civil, lat. civilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

civíl adj. m., pl. civíli; f. sg. civílă, pl. civíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIVÍL adj. 1. v. cetăţenesc. 2. (înv. şi pop.) pămân-tesc. (Probleme ~ şi probleme bisericeşti.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci civ civi

Cuvinte se termină cu literele: il vil ivil