clăbuci dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLĂBÚC, clăbuci, s.m. 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. ♦ Spumă care apare la suprafaţa unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează. 2. Salivă spumoasă, albicioasă (şi cu băşici). ♢ Expr. A face clăbuci la gură = A vorbi mult şi cu furie. 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului şi a căldurii. 4. (Rar, la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Din bg. klabuk, scr. klobuk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂBUCÍ, clăbucesc, vb. IV. Tranz şi refl. A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂBÚ//C ~ci n. mai ales la pl. 1) Spumă de săpun. 2) Spumă la suprafaţa unor lichide agitate. ♦ ~ci de ouă spumă obţinută din albuşul de ou bătut. A face ~ci (sau spume) la gură a vorbi foarte repede şi agitat. 3) Sudoare care apare pe corpul animalelor (mai ales al cailor) din cauza efortului sau a căldurii. 4) Salivă spumoasă, care apare, mai ales, la cai. 5) la pl. Succesiune de rotocoale de fum sau de aburi. /<bulg. klabuk, sb. klobuk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CLĂBUC//Í ~ésc 1. tranz. A face să se clăbucească. 2. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clăbuci în urma fierberii, a unei mişcări rapide sau a unei reacţii. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clăbuci la gură; a spumega. /Din clăbuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CLĂBUC//Í se ~éşte intranz. A se acoperi cu clăbuci. /Din clăbuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clăbúc (clăbúci), s.m. – 1. Băşică, bulbuc. – 2. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. – 3. Spumă, salivă. – 4. Pleavă. – 5. Insectă, Meloe proscarabaeus. Sl., cf. bg. klabuk, sb., cr. klobuk (Cihac, II, 59; Conev 38). – Der. clăbuci, vb. (a face spumă).
(Dicţionarul etimologic român)

clăbúc s. m., pl. clăbúci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clăbucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăbucésc, imperf. 3 sg. clăbuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăbuceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLĂBÚC s. 1. spumă, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~i când se spală.) 2. (la pl.) v. spumă.
(Dicţionar de sinonime)

CLĂBÚC s. v. mamornic.
(Dicţionar de sinonime)

CLĂBUCÍ vb. v. spuma, spumega.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clab clabu clabuc

Cuvinte se termină cu literele: ci uci buci abuci labuci