clăcăși dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂCÁŞ, clăcaşi, s.m. 1. Ţăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran clăcaş. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂCĂŞÍ, clăcăşesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLA//CÁ ~ chéz 1. tranz. (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranz. (despre cai) A contracta o inflamaţie la tendoanele picioarelor din faţă. /<fr. claquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLĂCÁŞ ~i m. 1) (în Moldova feudală) Ţăran obligat să facă clacă pe moşia feudalului. 2) Persoană care participă la o clacă. /clacă + suf. ~
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franţuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-şi luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate. [< fr. claquer].
(Dicţionar de neologisme)

CLACÁ vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ♢ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ♢ a eşua, a da greş. II. refl. a-şi luxa tendonul la picior. ♢ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate. (< fr. claquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clacá vb., ind. prez. 1 sg. clachéz, 3 sg. şi pl. clacheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clăcáş s. m., pl. clăcáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clăcăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăcăşésc, imperf. 3 sg. clăcăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăcăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLĂCÁŞ s. (IST.) (înv. şi reg.) robotaş, (Mold.) pontaş. (Ţăranul care făcea clacă se numea ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CLĂCĂŞÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clac claca clacas

Cuvinte se termină cu literele: si asi casi acasi lacasi