clănțăi dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLĂNŢĂÍ, clănţăiesc, vb. IV. Intranz. A clănţăni. [Prez. ind. şi: clắnţăi] – Clanţ + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂNŢĂU, clănţăi, s.m. Om care vorbeşte mult (şi adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanţă + suf. -ău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂNŢĂ//U ~i m. Persoană vorbăreaţă şi agresivă. /clanţ + suf. ~ău
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clănţău, clănţăi s.m. 1. denunţător, informator. 2. om care vorbeşte mult, adesea pe un ton violent şi agresiv. 3. (peior.) avocat. 4. (peior.) ziarist. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

clănţăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clănţăiésc, imperf. 3 sg. clănţăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clănţăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clănţău s. m., art. clănţăul; pl. clănţăi, art. clănţăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLĂNŢĂU s., adj. v. flecar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clan clant clanta

Cuvinte se termină cu literele: ai tai ntai antai lantai