clăpăugi dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor şi ale animalelor) Mare şi atârnând în jos; pleoştit; (despre oameni şi animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor şi ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoşti. [Pr.: - pă-u-]. – Din clăpăug.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLĂPĂÚ//G ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari şi lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari şi atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădeşte lipsă de inteligenţă şi de caracter; prostănac. [Sil. -pă-ug] /<ucr. klapo-uchy
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CLĂPĂUG//Í se ~éşte intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoşti. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clăpăúg (clăpăúgă), adj. – Care are urechile mari şi căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).
(Dicţionarul etimologic român)

clăpăúg adj. m., pl. clăpăúgi; f. sg. clăpăúgă, pl. clăpăúge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clăpăugí vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugéşte, imperf. 3 sg. clăpăugeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăpăugeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLĂPĂÚG adj. atârnat, bleg, blegit, lăsat, pleoştit, (pop.) blegoşat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. şi Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoşti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clap clapa clapau

Cuvinte se termină cu literele: gi ugi augi paugi apaugi