clac
CLAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. c l a c.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CLAC2, clacuri, s.n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită şi purtată sub braţ. – Din fr. claque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CLAC ~uri n. înv. Pălărie bărbătească care se purta la marile ceremonii. /<fr. claque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
clac (clácuri), s.n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque.
(Dicţionarul etimologic român)
CLAC s.n. (Rar) Pălărie cilindrică care se poate turti şi purta sub braţ. [Pl. -uri. / < fr. claque].
(Dicţionar de neologisme)
CLAC1 s. n. pălărie cilindrică ce se poate turti şi purta sub braţ. (< fr. claque)
(Marele dicţionar de neologisme)
CLAC2 \r\nI. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcţionează. \r\nII. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide). \r\n(< fr. clac)
(Marele dicţionar de neologisme)
clac interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
clac s. n., pl. clácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CLAC2, clacuri, s.n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită şi purtată sub braţ. – Din fr. claque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
clac (clácuri), s.n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque.
(Dicţionarul etimologic român)
CLAC s.n. (Rar) Pălărie cilindrică care se poate turti şi purta sub braţ. [Pl. -uri. / < fr. claque].
(Dicţionar de neologisme)
CLAC1 s. n. pălărie cilindrică ce se poate turti şi purta sub braţ. (< fr. claque)
(Marele dicţionar de neologisme)
CLAC2 \r\nI. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcţionează. \r\nII. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide). \r\n(< fr. clac)
(Marele dicţionar de neologisme)
clac interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
clac s. n., pl. clácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)