clacare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLACÁRE, clacări, s.f. Acţiunea de a claca. – V. claca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLA//CÁ ~ chéz 1. tranz. (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranz. (despre cai) A contracta o inflamaţie la tendoanele picioarelor din faţă. /<fr. claquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franţuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-şi luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate. [< fr. claquer].
(Dicţionar de neologisme)

CLACÁRE s.f. Acţiunea de a (se) claca; clacaj. [< claca].
(Dicţionar de neologisme)

CLACÁ vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ♢ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ♢ a eşua, a da greş. II. refl. a-şi luxa tendonul la picior. ♢ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate. (< fr. claquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clacá vb., ind. prez. 1 sg. clachéz, 3 sg. şi pl. clacheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clacáre s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLACÁRE s. (MED.) clacaj.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clac claca clacar

Cuvinte se termină cu literele: re are care acare lacare