clama dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLÁMĂ, clame, s.f. Piesă de metal de diferite forme şi mărimi, care se întrebuinţează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenţi sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLÁM//Ă ~e f. Piesă de metal, de diferite forme şi dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s.f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
(Dicţionarul etimologic român)

CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme şi mărimi, care serveşte pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].
(Dicţionar de neologisme)

CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
(Dicţionar de neologisme)

CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care serveşte pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)
(Marele dicţionar de neologisme)

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. şi pl. clameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clam

Cuvinte se termină cu literele: ma ama lama