clamare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenţi sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLAMÁRE, clamări, s.f. Faptul de a clama. – V. clama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s.f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
(Dicţionarul etimologic român)

CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
(Dicţionar de neologisme)

CLAMÁRE s.f. Acţiunea de a clama. [< clama].
(Dicţionar de neologisme)

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. şi pl. clameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clamáre s. f., g.-d. art. clamării; pl. clamări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clam clama clamar

Cuvinte se termină cu literele: re are mare amare lamare