clap dex - definiţie, sinonime, conjugare

clap

CLAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc. [Var.: clapc interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLAP interj. (se foloseşte pentru a reda un sunet înfundat produs de lovirea a două obiecte). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clap interj. – Imită zgomotul unei uşi care se închide, al unui capac etc. – Var. clamp, clanc, clapc. Creaţie expresivă. – Der. clăpă(n)i (var. clepăi), vb. (a plesni, a pocni); clăpă(n)itură, s.f. (ţăcănit, pocnet); clampă, s.f. (fel de clanţă, mîner care deschide şi închide uşa), pe care Cihac, II, 60, îl pune în legătură cu ceh. klampa, din germ. Klampe (cf. Iordan, Dift., 87); clampuci, s.m. pl. (papuci); clămp(ă)ni (var. clempă(n)i, clompăi), vb. (a plesni, a pocni, a ţăcăni, a face zgomot cu clanţa; despre ciori, a croncăni; despre berze, a clămpăni; a tremura); clampăneală (var. clămpănitură), s.f. (ţăcănit, păcănit); clămpănitor, adj. (care clămpăne); clempar, adj. (vorbăreţ, gură-spartă); clempeu, s.n. (morişcă); clapcă, s.f. (cursă, capcană), cf. bg., sb. klapka „trapă”; clăpcăni, vb. (a pocni, a ţăcăni). Din aceeaşi familie par a face parte clempuş, s.n. (cîrlig pe care se sprijină clampa, belciug; morişcă; tăruş); climpuş, s.n. (nuia; bîtă); sclimpuş, s.n. (cîrlig de rufe); cleampuş, s.n. (încuietoare; zăvor), în care Cihac, II, 331 şi DAR văd influenţa rus. kljapuš „cîrlig”. Cf. clanţ, cleapşe.
(Dicţionarul etimologic român)

clap interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla

Cuvinte se termină cu literele: ap lap