claponire

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoş. – Din clapon.
(Dicţionarul limbii române moderne)

CLAPONÍRE s. f. v. claponi. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: cl cla clap clapo clapon

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire onire ponire