clarificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLARIFICÁ, clarífic, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) uşor de înţeles; a (se) lămuri, a (se) desluşi. – Din lat. clarificare, fr. clarifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLARIFICÁRE, clarificări, s.f. Acţiunea de a (se) clarifica. – V. clarifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLARIFICÁ clarífic tranz. 1) A face să se clarifice. 2) (probleme, chestiuni, situaţii confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a desluşi; a elucida. /<lat. clarificare, fr. clarifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CLARIFICÁ mă clarífic intranz. 1) (despre persoane) A ajunge să înţeleagă clar; a se lămuri; a se edifica. 2) (despre lichide) A deveni clar; a se face limpede; a se limpezi. /<lat. clarificare, fr. clarifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLARIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) lămuri, a (se) desluşi; a (se) limpezi. [P.i. clarífic. / cf. fr. clarifier < lat. clarus – limpede, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)

CLARIFICÁRE s.f. Acţiunea de a clarifica şi rezultatul ei; lămurire, limpezire. [< clarifica].
(Dicţionar de neologisme)

CLARIFICÁ vb. tr., refl. a (se) lămuri, a (se) limpezi. (< lat. clarificare, fr. clarifier)
(Marele dicţionar de neologisme)

clarificá vb., ind. prez. 1 sg. clarífic, 3 sg. şi pl. clarífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clarificáre s. f., g.-d. art. clarificării; pl. clarificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLARIFICÁ vb. 1. v. lămuri. 2. v. rezolva. 3. a (se) dumeri, a (se) edifica, a (se) lămuri. (S-a ~ imediat după ce a văzut actele.) 4. v. soluţiona.
(Dicţionar de sinonime)

CLARIFICÁRE s. 1. v. lămurire. 2. dumerire, edificare, lămurire. (~ lui într-o problemă.) 3. v. soluţionare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clar clari clarif

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare