clasat dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLASÁ, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a împărţi, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obţine un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din fr. classer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLAS//Á ~éz tranz. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza în clase sau în categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A aşeza într-o anumită ordine; a aranja; a ordona; a orândui; a dispune; a aşeza. 3) (procese penale) A considera ca fiind încheiat din lipsă de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradării sau a învechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o clasă); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CLAS//Á mă ~éz intranz. A obţine un anumit loc într-un clasament. /<fr. classer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLASÁ vb. I. tr. 1. A aranja, a ordona, a rândui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva într-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl. A obţine un anumit loc într-un clasament, la o întrecere etc. 2. (Jur.) A înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor. [< fr. classer, cf. it. classare].
(Dicţionar de neologisme)

CLASÁ vb. I. tr. 1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare. ♢ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. 2. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor. II. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament. (< fr. classer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clasá vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. şi pl. claseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLASÁ vb. 1. v. aranja. 2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a ~ al şaptelea la concurs.)
(Dicţionar de sinonime)

CLASÁT adj. v. aranjat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clas clasa

Cuvinte se termină cu literele: at sat asat lasat