clasic dex - definiţie, sinonime, conjugare

clasic

[Sinonime]
CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, ştiinţifice, artistice) Care serveşte ca model de perfecţiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris după canoanele obişnuite, tradiţionale. ♦ (Despre scriitori, artişti, oameni de ştiinţă etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă îşi păstrează importanţa de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acţiuni, ale unei situaţii etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care aparţine clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLÁSI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de clasicism; propriu clasicismului. Literatură ~că. 2) (despre opere literare, ştiinţifice etc.) Care serveşte ca model de perfecţiune. Operă ~că. 3) (despre scriitori, artişti etc.) A cărei operă îşi păstrează valoarea de-a lungul veacurilor. Scriitor ~. 4) Care are loc în mod obişnuit. /<fr. classique, lat. classicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLÁSIC, -Ă adj. 1. Referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic antichităţii greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine. 2. Privitor la clasicism (1). 3. (Despre o lucrare, o operă de artă) Care serveşte ca model de perfecţiune, ajuns la perfecţiune. ♦ (şi s.m.; despre scriitori, artişti etc.) Care aparţine clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un înalt nivel de perfecţiune, care aparţine unei epoci considerate perfectă, model. 4. Care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic. [Cf. fr. classique, it. classico, lat. classicus].
(Dicţionar de neologisme)

CLÁSIC, -Ă adj. 1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia. ♢ conform normelor artei antice greco-latine. 2. referitor la clasicism (1). 3. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune. ♢ (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model. 4. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic. (< fr. classique, lat. classicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

clásic adj. m., pl. clásici; f. sg. clásică, pl. clásice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLÁSIC adj. 1. v. reprezentativ. 2. v. obişnuit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clas clasi

Cuvinte se termină cu literele: ic sic asic lasic