clauză dex - definiţie, sinonime, conjugare

clauză

[Sinonime]
CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într-o convenţie, într-un tratat, într-un contract etc. [Pr.: cla-u-] – Din fr. clause.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLÁUZ//Ă ~e f. Dispoziţie (specială) prevăzută într-un act juridic. ♢ ~a naţiunii celei mai favorizate clauză prin care, într-un acord internaţional, părţile contractante se angajează să-şi acorde reciproc condiţii şi înlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricărui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cláuză (cláuze), s.f. – Dispoziţie prevăzută într-un tratat, contract etc. Fr. clause. – Der. clausulă, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

CLÁUZĂ s.f. Dispoziţie, articol special al unei convenţii, al unui contract etc. [Pron. cla-u-. / cf. lat.med. clausa, fr. clause].
(Dicţionar de neologisme)

CLÁUZĂ s. f. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc. o ă naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state. (< lat. clausa, fr. clause)
(Marele dicţionar de neologisme)

cláuză s. f. (sil. cla-u-), g.-d. art. cláuzei; pl. cláuze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLÁUZĂ s. (JUR.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cla clau clauz

Cuvinte se termină cu literele: za uza auza lauza