CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. c l e f ă i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
clefetí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez.3 sg. şi pl. clefeteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
clefeteá s.f. (reg.) mai de lemn cu care dogarii bat cercurile la buţi; cioacă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
clefetí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez.3 sg. şi pl. clefeteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.
(Dicţionar de sinonime)